Nino Ivanișvili: „Prietenii mei ruși rămân prietenii mei, deși urăsc războiul și politica lui Putin”

Invazia Rusiei în Ucraina a provocat un război brutal, care ar putea dura încă mult timp, atâta timp cât în Rusia nu apare nici un semn de opoziție, spune Nino Ivanișvili, decana facultății de jurnalism de la Tbilisi, din Georgia.

„Majoritatea mamelor, femeilor din Rusia cred că fii și soților lor s-au dus la război în Ucraina ca să-și apere țara, în Ucraina. Incredibil dar adevărat”, spune Nino Ivanișvili, într-un interviu cu Europa Liberă. De aceea, „nu văd semnele nici unei mișcări de rezistență a femeilor, a mamelor”, cum a fost cazul cu războiul din Cecenia, mai spune Ivanișvili.

Jurnalistă, Nino Ivanișvili a relatat pentru Reuters și alte medii aproape toate conflictele din fostul spațiu sovietic, dar și războaiele din Irak sau Kosovo. „Am relatat despre toate războaiele de la sfârșitul secolului 20 și începutul secolului 21, deși urăsc războiul” ne-am mai spus Ivanișvili într-o discuție pornită de la o parafrază a volumului scriitoarea belaruse Svetlana Aleksievici, „Războiul nu are chip de femeie”.

Nino Ivanișvili este georgiană, a studiat și în Ucraina, prima ei limbă a fost rusa și a fost ani de zile corespondentă la Moscova, așa că am discutat și despre „amalgamul exploziv” de emoții pe care războiul Rusiei în Ucraina îl provoacă.

Ideile principale:

Nu cred că exista o mare diferență între perspectiva unui bărbat sau a unei femei, când vine vorba de războaie.

Femeile au însă sensibilități diferite, se uită mai mult la soarta copiilor, a comunităților

În lumea post-sovietică, și Ucraina nu este o excepție, femeile joacă un rol redus în politică.

Comunitățile de refugiați ucraineni și ruși din Georgia coexistă, fără multe contacte deși în trecut majoritatea avea legături strânse cu Rusia.

Majoritatea femeilor din Rusia cred că invazia din Ucraina este un război de apărare a țării, de aceea nu apare o mișcare de rezistență, cum a fost în cazul războiului din Cecenia

Europa Liberă: Există o perspectivă feminină asupra războiului, un unghi specific femeilor de a relata despre război? Ați acoperit majoritatea dacă nu toate confictele din fostul spațiu sovietic.

Nino Ivanișvili: Nu numai, am relatat și despre războaiele din Irak, din Kosovo, am acoperit aproape toate conflictele de la sfârșitul secolului 20 și începutul secolului 21.

Europa Liberă: Și există o perspectivă feminină, diferită de cea a bărbaților?

Nino Ivanișvili: „Nu cred că exista o mare diferență între perspectiva unui bărbat sau a unei femei, când vine vorba de războaie. Sincer, cred că este mai puțin „natural” pentru o femeie să fie în război, pentru că o femeie este creată să dea viață, nu să ia vieți. De aceea, pentru femei, războaiele sunt o tragedie mai mare.

Femeile au poate o sensibilitate specială când vine vorba de suferințele copiilor în război, de alte aspecte ale vieții cotidiene distrusă de război, pe care bărbații le ignoră.

Dar cinstit, urăsc războaiele, mă „omoară”.

Europa Liberă: Ați fost și pe front? Cum ați relatat despre scurtul război ruso-georgian din 2008?

Nino Ivanișvili: Conduceam deja la Tbilisi biroul agenției Reuters. Chiar de la începutul anului, planificasem cum vom acoperi războiul deși atunci, nimeni nu credea că va fi un război. Eu eram convinsă că va avea loc. Așa că în ziua când războiul a izbucnit, toată lumea știa unde să meargă, ce să facă, de unde să relateze. Din păcate, am fost și premiați pentru modul cum am acoperit războiul din 2008.

Să relatezi despre războaie este complicat, când războiul are loc la tine în țară, este și mai complicat.

Fiul meu, mama mea bolnavă, familia, nepoții și nepoatele, toți mă sunau să întrebe ce se întâmplă și ce să facă. Iar eu nu știam ce să le spun, nu știam că luptele nu vor ajunge la Tbilisi.

Dar nu le-am spus niciodată să plece din oraș. Vroiam sa-i știu în apropiere, deși două săptămâni nu i-am văzut, lucram și dormeam la redacție. Aveam planuri să evacuez biroul dacă luptele ajungeau la Tbilisi, dar nici un plan să-mi evacuez oamenii iubiți, familia deși eram îngrozită pentru ce li s-ar putea întâmpla.

Europa Liberă: Dacă ne uităm la războiul din Ucraina, sunt mulți jurnaliști care remarcă faptul că lipsește perspectiva femeilor. În ultimă instanță, când se relatează despre decizii, se vorbește mereu de trei bărbați: Biden, Putin și Zelenski. Ca jurnalistă, vă lipsește punctul de vedere al femeilor? Ar putea fi diferit?

Nino Ivanișvili: ​Am vorbit cu multe femei din Ucraina, care s-au refugiat în Georgia și le-am întrebat același lucru.Este evident că în țările post-sovietice, femeile sunt rar reprezentate în politică. Ucraina nu este o excepție deși sunt câteva figuri proeminente de femei și în echipa lui [Volodimir] Zelenski.

Femeile cu care am stat de vorbă, majoritatea, mi-au spus că-l sprijină fără rezerve pe președintele Zelenski.

Poate că femeile ar putea juca un rol mai activ în politică și în Rusia post-sovietică dar așa cum cunosc eu țara, știu că nu ai decât două alternative: ori te supui Rusiei, ori combați Rusia

Europa Liberă: În Georgia, majoritatea refugiaților din Ucraina sunt femei, femei tinere cu copii?

Nino Ivanișvili: ​Majoritatea sunt femei, interesant, nu tinere. Ca și prietenii mei din Rusia, mulți și-au trimis în Georgia părinții. Sunt și tinere, care continuă să lucreze aici ca să-și întrețină familiile acasă, dar majoritatea refugiaților sunt oameni mai în vârstă. Și foarte multe familii mixte, din ucraineni și ruși.

Europa Liberă: În Georgia s-au refugiați și mulți din Rusia, oameni care se opun războiului sau au vrut să evite recrutarea. Cum se înțeleg aceste două comunități?

Nino Ivanișvili: ​Coexistă, fără probleme dar din ce pot observa și fără multe contacte între ele deși majoritatea, în trecut, au avut relații strânse cu Rusia.

Cum am și eu. Urăsc politica lui Putin dar am o mulțime de prieteni ruși. Cei mai mulți au fost între timp obligați să plece din țară. Sunt ruși, dar sunt prietenii meu.

Prima mea limbă a fost rusa, am mers la școală în Ucraina dar sunt georgiană. Acum mă confrunt cu un amalgam de emoții contradictorii, un amestec exploziv care să termină.

Europa Liberă: Mi-ați spus că în 2008 ați fost sigură, încă de la începutul anului, că războiul va avea loc. Și a avut loc, în vara acelui an. Dar invazia din Ucraina, v-ați așteptat ca Putin să ordine intrarea trupelor în Ucraina?

Nino Ivanișvili: ​M-am numărat printre cei care de la bun început au spus că Rusia va invada. Sunt decana facultății de jurnalism de la Tbilisi, unde avem și un post de radio studențesc. Particip la multe emisiuni, ca moderatoare sau invitată și de fiecare dacă când eram întrebată despre planurile Rusiei în Ucraina, spuneam că mă aștept la un război lung și brutal.

Cunosc Rusia, am relatat despre războiul din Cecenia, despre asediul de la Beslan, despre atacul terorist de la teatrul Nord-est din Moscova și reacția autorităților. Știu cum reacționează, am urmărit cu atenție toate posturile rusești de televiziuni. Fac propagandă dar spun ce gândește Kremlinul așa că am prezis războiul din Ucraina nu pentru că sunt mai deșteaptă, ci pentru că ascult cu atenție.

Europa Liberă: Ce părere aveți acum, cât va mai dura războiul din Ucraina și cum s-ar putea termina? Puteți ajunge la vreo concluzie, urmărind cum spuneați cu atenție mediile rusești, fie ele și de propagandă?

Nino Ivanișvili: ​Sigur că războiul se va încheia cândva, dar nu cred că în curând. Atâta timp cât Putin și oamenii săi sunt la putere, atâta timp cât opinia publică din Rusia sprijină acest război, conflictul nu se va încheia, ucrainenii vor fi exterminați, încet, încet. Situația s-ar putea schimba numai dacă Occidentul, în primul rând Statele Unite, sprijină masiv Ucraina.

Chiar și cu acest sprijin, războiul va continua încă ceva timp, nu se va încheia anul acesta. Iar dacă nu se încheie anul acesta, va fi un război foarte lung.

Europa Liberă: Vreun semn că în Rusia s-ar putea coagula o opoziție? Revenim la rolul femeilor, vedeți vreun indiciu că femeile ar putea începe să protesteze, pentru că ele își pierd fii, soții, oamenii apropiați pe frontul din Ucraina?

Nino Ivanișvili: ​Nu, din păcate, nici un semn de opoziție. Mă așteptam și eu să apără o mișcare de rezistență, cum a fost cea a mamelor în timpul războiului din Cecenia. Mamele soldaților ruși erau peste tot, în Cecenia, în căutarea copiilor lor. Acum nu văd nimic similar și asta mă surprinde.

Când Putin a ordonat toamna trecută mobilizarea parțială, m-am bucurat într-un fel pentru că mi-am spus: acum a venit și ora femeilor să protesteze. Eu una, nu mi-aș lăsa băiatul să meargă la război. Mai bine îi rup picioarele, decât să-l las să plece la război, că ucidă sau să fie ucis.

Mai ales când este vorba de oameni total inocenți. Ucrainenii nu au vrut războiul, nu l-au provocat. Unii spus că [Mihail] Saakașvili a provocat războiul din 2008, nu sunt de acord dar este o opinie. În cazul Ucrainei însă, nimeni nu poate spune că Zelenski a provocat ceva.

Europa Liberă: Și cum vă explicați diferența între situația din tipul războiului din Cecenia și cea de acum?

Nino Ivanișvili: ​Războiul din Cecenia avea loc la ei acasă (în Federația rusă) iar autoritățile cecene anunțaseră că vor permite mamelor, familiilor să-și recupereze fii căzuți în război. În cazul Ucrainei, mamele - cele mai multe - sunt convinse că este un război de apărare a țării, incredibil! Chiar dacă are loc în Ucraina, în altă țară.

Poate mă înșel, dar toate informațiile pe care le am, din diverse surse, de la experți, citind presa și postările pe rețele sociale, toate mă fac să cred că acesta este tristul adevăr.