Va îndrăzni Teheranul să pornească un conflict militar cu Azerbaidjanul sau să ofere sprijin militar direct Erevanului?

În ultimele zile a existat o relativă acalmie în relațiile dintre Iran și Azerbaidjan, deși în ultima vreme țările au fost în pragul unui conflict militar.

O serie de convorbiri telefonice între miniștrii de externe ai celor două țări pare să fi contribuit la un fel de “detensionare”. Oficialii iranieni, inclusiv conducerea armatei, au arătat clar că nu sunt interesați de o confruntare cu Baku. De asemenea, liderii azer și iranian și-au trimis reciproc mesaje de felicitare cu ocazia Ramadanului.

Cu toate acestea, este prea devreme pentru a vorbi despre perspectiva unei eliminări complete a tensiunilor dintre cele două țări: acestea sunt prea adânc înrădăcinate. Tensiunile pot fi rezolvate doar prin negocieri la cel mai înalt nivel, dar până în prezent părțile nu au arătat nicio dorință în acest sens. Experții internaționali subliniază faptul că și acum există un risc ridicat de conflict militar între părți.

The Middle East Eye, un portal analitic internațional specializat în probleme din Orientul Mijlociu și Africa, a reunit experți pentru a explora amploarea acestui risc. Publicația amintește că, în ultimele luni, tensiunile dintre Iran și vecinul său din nord au crescut atât de mult încât amenințarea unui conflict militar a devenit o perspectivă foarte reală. În același timp, pericolul unui nou război între Azerbaidjan și Armenia a crescut, majoritatea experților prezicând că Iranul va susține probabil partea armeană dacă acest scenariu se va întâmpla.

Dar cât de realistă este amenințarea unei agresiuni militare din partea Iranului? Va îndrăzni Teheranul să se angajeze într-un conflict militar cu Azerbaidjanul sau să ofere sprijin militar direct Erevanului?

“Cred că Teheranul ar putea reacționa mai energic dacă vede că liniile sale roșii sunt depășite”, a declarat Emil Avdaliani, profesor de relații internaționale la Universitatea Europeană și cercetător Geocase din Tbilisi.

Răspunzând la întrebările adresate de Middle East Eye, acesta a declarat că Teheranul este “cu adevărat nemulțumit de schimbarea raportului de forțe la nord de granița sa și este posibil să își consolideze angajamentul în regiune”.

Mohammad Ayatollahi Tabaar, profesor asociat de relații internaționale la Școala de Guvern și Servicii Publice a Universității Texas A&M, a adăugat că Iranul s-a pronunțat în mod repetat împotriva deschiderii coridorului Zangezur.

“Dacă nu se ajunge la o soluție de compromis și Baku încearcă să stabilească acest coridor prin forță, Iranul nu va rămâne la fel de pasiv ca în 2020 și va trece la acțiuni decisive”, a declarat el pentru Middle East Eye.

De asemenea, Tabaar a remarcat că, în ciuda influenței sale regionale asertive, Iranul evită în continuare să intervină direct în țările vecine, preferând să acționeze prin intermediul aliaților și împuterniciților săi. Prin urmare, există o mare probabilitate ca Iranul să înceapă să ofere o anumită formă de sprijin Armeniei sau să coopereze cu forțele șiite azere pentru a se confrunta cu Baku și a-și proteja granița de nord-vest.

“Dar, desigur, există întotdeauna posibilitatea unei escaladări și a unei implicări directe a Teheranului în conflict. Iranul are o relație relativ bună cu Turcia și va încerca să o mențină chiar dacă va exista un conflict cu Azerbaidjanul”, a declarat Tabaar. – De asemenea, Turcia nu are niciun interes în creșterea tensiunilor cu Iranul.

Cu toate acestea, potrivit lui Tabaar, este posibil ca reticența țărilor din regiune de a transforma confruntarea într-o fază fierbinte să nu fie suficientă pentru a preveni un război regional.

“Conflictele au adesea consecințe imprevizibile, iar tensiunile din Caucazul de Sud ar putea consolida rivalitatea tradițională dintre Iran și Turcia”, a adăugat expertul.

Analistul în domeniul apărării și securității Farzin Nadimi, membru al Institutului pentru politica Orientului Apropiat din Washington, ia în considerare și scenarii în care Iranul ar lansa o incursiune militară pe teritoriul Azerbaidjanului.

“Aparent, Iranul a înțeles clar că rutele sale de tranzit prin Armenia trebuie să rămână deschise și sigure”, a declarat Nadimi. – Prin urmare, în cazul în care Azerbaidjanul decide să pătrundă adânc în Armenia pentru a cuceri teritorii în vederea obținerii controlului asupra coridorului Zangezur, este probabil ca Iranul să încerce să împiedice acest lucru prin trimiterea de trupe și echipamente grele pentru a sprijini Armenia, precum și prin concentrarea de forțe militare de-a lungul graniței armeano-azerbaidiene.

Nadimi a sugerat că, în cazul în care acest scenariu cel mai pesimist se va materializa, Iranul va asigura acoperire aeriană, artilerie și apărare aeriană pentru forțele sale terestre. Expertul a menționat, de asemenea, rapoartele presei iraniene potrivit cărora ar putea fi trimise în Armenia diverse tipuri de arme, inclusiv drone kamikaze. Cu toate acestea, în opinia sa, Iranul știe că orice sprijin militar acordat Armeniei va duce la represalii din partea Turciei și Azerbaidjanului.

“Prin urmare, nu cred că Iranul va transfera vreo cantitate semnificativă de arme către Armenia”, a rezumat Nadimi, care a prezis, de asemenea, că orice confruntare militară între Azerbaidjan și Iran va fi foarte limitată și va fi rezolvată rapid. Totuși, acest lucru nu înseamnă că nu vor exista “victime notabile de ambele părți”.

Expertul a menționat că, deși forțele armate ale Azerbaidjanului sunt mult mai mici decât cele ale Iranului, acestea dispun de echipamente militare avansate achiziționate din Israel și Turcia. Armamentul azer din arsenalul său actual include muniții moderne israeliene de bombardament (“drone sinucigașe”) Harop, drone militare turcești Bayraktar TB2, rachete balistice și anti-navă israeliene, precum și echipamente avansate de apărare aeriană.