Interviu: Regimul clerical din Iran o să dispară, însă treptat, nu dintr-o dată
Autoritățile au răspuns prin blocarea aproape totală a comunicațiilor și prin represiuni împotriva protestatarilor din stradă, grupurile pentru drepturile omului confirmând până miercuri moartea a cel puțin 2.400 de persoane.
Președintele SUA, Donald Trump, a promis să sprijine protestatarii și a amenințat că va lua măsuri militare împotriva Iranului.
Europa Liberă (RFE/RL) a discutat cu Gregory Brew, analist iranian la think-tankul Eurasia Group din New York, despre evoluția protestelor și implicațiile unei posibile acțiuni militare a SUA în Iran.
RFE/RL: Ați vorbit despre tulburările din Iran ca fiind o „revoltă” și nu o „mișcare de protest”. Puteți să explicați diferența?
Gregory Brew: Ceea iese la iveală în ultimele zile, pe măsură ce internetul revine încet, sunt dovezile unei violențe extreme. Regimul folosește nu numai poliția și unitățile Basij [paramilitare], ci și unități militare, armata și IRGC [Garda Revoluționară Islamică], care utilizează arme grele împotriva mulțimilor din stradă.
Au apărut, de asemenea, relatări și dovezi privind riposta populației, care a tras asupra trupelor guvernamentale. Peste 100 de membri ai forțelor de securitate au fost confirmați morți [de către grupările pentru drepturile omului] ca urmare a acestor violențe. Acest lucru sugerează că au avut loc lupte intense, nu doar operațiuni de dispersare a demonstrațiilor, ci de-a dreptul războaie urbane. De asemenea, este posibil să existe violențe numeroase în zonele rurale ale Iranului sau în provincii, unde foarte adesea forțele de securitate nu pot reacționa la fel de rapid ca în marile orașe.
Deci, cred că ia forma unei revolte împotriva regimului mai mult decât a unor proteste pentru schimbări politice, iar asta, cred, reflectă nivelul de nemulțumire și furie al populației din Iran. Adică, una dintre caracteristicile care diferențiază această val de proteste de valurile de proteste din trecut este faptul că protestatarii nu cer nimic specific, în afară de prăbușirea republicii islamice. Ei sunt cu adevărat sătui de regim, iar regimul a răspuns cu forță excesivă.
RFE/RL: Dacă republica islamică supraviețuiește acestei runde de proteste, cât timp poate merge înainte? A devenit nesustenabilă, având în vedere toate crizele cu care se confruntă simultan?
Brew: Cred că din trei motive, regimul va supraviețui probabil acestei valuri de proteste. Primul este că a supraviețuit valurilor de proteste din trecut. Desigur, acesta este diferit, mai extrem, dar regimul dispune de un aparat represiv vast și sofisticat; nu numai unități de poliție și militare, ci și tehnologie de supraveghere – tehnologie care poate fi utilizată pentru a monitoriza și aresta cetățeni. Am primit informații despre raiduri din ușă în ușă, o utilizare excesivă a diverselor instrumente represive pe care republica islamică le-a dezvoltat în cursul ultimilor 40 de ani. Acesta este primul motiv important: au la dispoziție multe instrumente pe care le pot folosi împotriva acestor proteste și le-au folosit și în trecut.
Al doilea motiv este că, deși sunt în mod evident foarte active și foarte vocale, opoziția și demonstrațiile în general rămân destul de dezorganizate. Încă nu există un nucleu care să poată organiza și uni această mișcare, cu excepția poate a lui Reza Pahlavi [fostul prinț moștenitor al Iranului], care a preluat un rol ceva mai proeminent decât în trecut. Dar aceste proteste rămân organice. Ele rămân structurale, rezultând din crizele structurale ale Iranului, dar le lipsește leadershipul și organizarea, iar aceasta este una dintre principalele constrângeri care pot împiedica protestele să se transforme într-o revoluție propriu-zisă.
Al treilea motiv este că la nivelul conducerii, regimul rămâne unit. Nu au apărut fisuri. Nimeni nu s-a pronunțat împotriva liniei guvernului. De fapt, mulți moderați, precum președintele Masud Pezeshkian și mulți alții din aripa mai moderată, au susținut represiunea și au acceptat linia conform căreia protestatarii sunt teroriști, că acestea sunt revolte care amenință securitatea națiunii. Deci, din toate aceste motive, cred că regimul va supraviețui un timp.
Cred că a devenit clar în general – nu numai în ultima săptămână, ci și în ultimul an – că republica islamică nu poate continua pe calea actuală. Această serie de crize – economice, sociale, politice, de politică externă, presiuni interne, presiuni externe, lipsa de leadership la vârf, corupție – toate aceste probleme înseamnă că este probabilă o prăbușire treptată, dacă nu chiar dezintegrarea sau degradarea regimului. Poate că nu se va întâmpla în șase luni, poate că nu se va întâmpla într-un an, dar pare că se apropie.
RFE/RL: Wall Street Journal a relatat recent că statele arabe din Golful Persic, inclusiv Arabia Saudită, fac presiuni asupra lui Trump să nu atace Iranul. Vorbim despre țări care au suferit din cauza Iranului sau a aliaților săi. De ce nu ar vrea ca Statele Unite să atace Iranul?
Brew: Preocuparea lor principală este că Iranul ar putea riposta împotriva propriului lor teritoriu. De asemenea, sunt îngrijorați că Iranul, care trece de la o stare de slăbiciune la una de colaps, le pune în pericol propria stabilitate, riscă să creeze instabilitate în Golf și riscă să creeze o instabilitate și mai mare în Irak sau în sud-estul Turciei. Nimeni nu este interesat să vadă Iranul transformându-se într-o nouă Sirie, unde există fluxuri de refugiați, grupuri militante și o prăbușire a ordinii.
Republica islamică nu are mulți prieteni în regiune, dar nimeni nu urmărește în mod activ prăbușirea ei pe termen scurt. Cred că statele din regiune ar dori să vadă o schimbare în comportamentul Iranului. Ar dori ca Iranul să înceteze să mai sprijine proxy-urile regionale. Ar dori ca Iranul să renunțe la comportamentul destabilizator și să încheie un acord cu Statele Unite privind programul său nuclear. Toate acestea sunt de dorit, mai de dorit decât forțarea schimbării regimului prin acțiuni militare.
RFE/RL: Credeți că în Statele Unite există dorința de a negocia cu Republica Islamică dacă aceasta va supraviețui protestelor?
Brew: Nu pe termen scurt. Și cred că există un motiv foarte simplu pentru asta, și anume că Iranul este încă puțin probabil să facă concesii pentru a satisface cererile SUA. Poziția SUA față de Iran a fost foarte clară în ultimele șase luni: Iranul trebuie să renunțe la îmbogățirea uraniului, să predea stocurile de uraniu puternic îmbogățit, să accepte condiții care să-i limiteze capacitatea de a îmbogăți uraniu în viitorul previzibil, să se retragă din regiune, în special din Liban, unde susține Hezbollah, și să-și limiteze dezvoltarea de rachete balistice. Acestea sunt condițiile SUA, iar SUA le oferă Iranului pe baza principiului „ori totul, ori nimic”. Iranul nu a făcut niciun gest pentru a face concesii în privința acestor condiții. De fapt, a adoptat o atitudine sfidătoare. Așadar, chiar și în absența acestui episod violent, al protestelor, nu văd prea multe posibilități pentru diplomație între Statele Unite și Iran – cu siguranță nu atâta timp cât [ayatollahul Ali] Khamenei rămâne lider suprem. Plecarea sa ar putea crea spațiu pentru o schimbare a poziției Iranului, dar, în opinia mea, aceasta este condiția prealabilă necesară pentru a vedea o schimbare în poziția lor de negociere.
Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te