Romanul VOCI. Capitolul 20 (partea I)
Eu: Eram într-o casă de însănătoşire după primul meu atac de cord şi după o aflare de mai bine de o lună în spital pentru tratament. Eram cuprins de un cenuşiu nemaipomenit, de o lingoare care mă sugea şi mă sugea. Şi zilele acelea, poate chiar săptămânile cât m-am aflat acolo erau pline de ceva vâscos, întunecos, în ultimă instanţă aş putea să-i spun scârbos! Băile cu apă de mare veneau una după alta, dar nu erau în stare să spele de pe fiinţa mea acea mâzgă, acea greţoasă murdărie care mă umpluse şi mă acoperise. Читать дальше...